Sunday, September 27, 2009

La ce folosesc castanele


La ce folosesc castanele? păi, să vedem... dacă e să studiem problema cât de cât cronologic... rezultă că acestea sunt bune:
- pe post de radiere ( aşa ni s-a spus când eram mici şi noi am testat teoria, fără rezultate)
- pe post de proiectil, atunci când trecusem de faza de lupte cu cornete - cu şi fără bolduri, de praştie şi alte "arme" improvizate
- în scop decorativ (cel puţin în intenţie), pentru scurt timp, pânâ mi-a aruncat mama punga de 1 leu în care depozitasem "comoara"
Şi nu în ultimul rând, o castană suficient de rotundă poate substitui cu succes mingea într-un tenis de picior improvizat în parc, cu mama :)) (vi-l recomandăm călduros, dar nu vă cedăm şi "mingea" :P )

Monday, September 21, 2009

Cred că nu noi ne alegem muzele, ci muzele pe noi. Aşa că... mă gândesc că poate muza mea e mai melancolică :) Şi dacă ea m-a ales, eu n-am altceva de făcut decât să-i pun peniţa la îndemână, nu?
Mi-e dor să mă pierd în mişcări line în muzică, în zâmbet, în visare... să plutesc cu zâmbet în priviri, să mă învălui de lumină, de bucurie, să-mi simt sufletul rezonând la fiecare acord.
Să mă opresc, apoi, râzând, atunci când mă priveşti uimit. Şi-apoi să plutesc din nou, ştiind că privirile tale mă îmbrăţişează într-un dans nesfârşit de îndrăgostiţi.

Sunday, September 13, 2009


Tom & Jerry in varianta moderna

Departe de a fi o duminica perfecta (cel putin de cateva ore incoace), m-am trezit stapanita de ganduri criminale la adresa vecinilor mei.


http://www.youtube.com/watch?v=f3vHN1Aadck

Secventa asta din Tom & Jerry, pe care mi-am amintit-o acum, in lumina "evenimentelor" recente, ilustreaza cel mai bine starea mea de spirit dupa ultima ora nefericita petrecuta pe balcon, incercand sa mai inteleg ceva din cartea pe care o citesc. unul din marile dezavantaje ale traiului la bloc este ca trebuie sa suporti tot felul de imbecili, gratare in fata blocului, muzica la maxim si alte manisfestari de genul ale ghertoilor de bloc.
niste vecini foarte "inspirati" de la blocul de vizavi, dupa cateva ore de jucat table, au zis sa faca o pauza. de muzica populara. si nu orice fel de muzica populara, ci cat mai saltareata posibil. degeaba am asteptat sa intre in functiune bunul simt pe care se presupunea ca il poseda. acesta lipseste cu desavarsire.
n-am nimic impotriva muzicii populare sau a celor care o asculta. atat timp cat nu ma obliga nimeni s-o ascult!!!
imi pare rau ca nu pot sa arunc, ca Jerry cu fierul de calcat in moaca vreunuia sau sa-i servesc, tot la volum maxim, o portie de Manson, Judas Priest sau orice altceva le-ar ridica parul in cap de indignare :D

Saturday, September 12, 2009

Am nevoie să mă exprim în atâtea feluri. Port cu mine atâtea imagini, cuvinte şi emoţii care aşteaptă nerăbdătoare să iasă la suprafaţă, să prindă viaţă, să zboare, să cânte, să lunece pe coli albe , să trezească un zâmbet sau să stârnească o lacrimă. Ori de câte ori adun tot acest freamăt interior, îl clasific cu grijă şi îl curăţ de praf, constat cu tristeţe că nu-i găsesc loc în cămăruţele prea mici şi prea înghesuite ale “casei” mele.
Merită, ştiu, un spaţiu adecvat, în care să se poată manifesta în voie şi unde să poată creşte aşa cum ar vrea, în care să se umple de substanţă . Dar nu ştiu unde să le aşez. Aşa că mă văd nevoită încă o dată să le aşez, cuminţi, în colţul din care abia le-am scos să le primenesc, să le promit solemn că în curând le voi găsi locul pe care îl merită şi să trag din nou perdeaua uitării peste ele, o vreme, până când suspinele lor vor ajunge din nou la mine şi vor cere atenţia pe care o merită
.
Vreau să pot pune în imagine tot ce nu pot exprima prin cuvânt, să construiesc din emoţii, ca măcar o parte din tot ce văd şi simt să-i atingă şi pe alţii. Ştiu că totul depinde de mine în mare parte. Poate tocmai asta dă naştere acestor nesfârşite frustrări pe care le simt tot mai acut.
Îmi caut liniştea şi spaţiul potrivite ca să pot renaşte, să pun în mişcare toată energia asta care stă nefolosită şi care mă macină încet încet.
"Oh, God!..." she said..."not again..." the doubt was there again, to spoil her recently achieved so-called happiness
- This may mean something...or nothing at all...
- It's so simple, he said, rising his eyebrow
- Yeah, sure...
- You women always make simple things soooo complicated!!! it's something that i will never understand about women
- no, not true! whenever i try to make it simple, you always come and complicate things. it never was and it never is simple with you! and i'm tired of this never-ending riddle !

Friday, September 11, 2009

Miros de copilarie uitata si soare bland de toamna...
Redevin copilul fericit, printre petale colorate si cu pumnii plini de primele castane cazute, unele inca ghemuite in tecile lor tepoase si neprietenoase. M-am dat in leagan cu bucuria regasita a atator veri si m-am umplut apoi de toamna, de soare, de rosu aprins, de galben, de verde.
Am adunat zambete de copii, zbor de fluturi si sunet de leagan, cu ochi mirati de copil ce descopera lumea, aceeasi si altfel de fiecare data.