Saturday, August 07, 2010

Aş vrea să găsesc un motiv să-ţi aud vocea în fiecare zi. să găsesc vorbele potrivite să te fac să zâmbeşti în fiecare zi. Să ştiu să te mângâi de câte ori eşti trist. Să ştiu să te iubesc în fiecare minut.
Să pot să te ţin în braţe atunci când mi-e greu şi vreau să fug de lume. Să învăţ să zâmbesc şi să mă bucur de zâmbetele tale.
Să-mi spui că nu mai trebuie să caut, să fug, să mă tem...

01.12.2009
- Ştii... m-am îndrăgostit, îi zise el cu un zâmbet ce-i ilumina toată faţa
Ea îl privi, din capătul celălalt al bucătăriei înguste, în timp ce-şi turna încă o ceaşcă de cafea. Zâmbetul acela misterios ce-i lumina privirea o făcea să-l iubească şi mai mult.
Şi vorbele pe care tocmai le auzise o făcuseră să tresară plăcut, să simtă o căldură plăcută în tot trupul. "în sfârşit toate astea vor ieşi la lumină" gândi ea...
- De cine? întrebă glumind, fiind sigură în momentul acela că nu putea exista vreun răspuns care să îi contrazică simţurile
- De... prietena ta cea mai bună. Ştii, de acum ceva vreme, de când ieşeam împreună toţi trei. şi mai apoi...
Nu mai auzi restul explicaţiilor. Simţea că tot sângele i s-a scurs din trup, îl privea fără să-l audă. I se păru că pentru un moment infinit de lung timpul se dilatase. se simţea pur şi simplu amorţită, năucită de ceea ce tocmai auzise.
Zgomotul ceştii care se izbi de gresie, împrăştiindu-se în zeci de cioburi la picioarele ei fu singurul în stare s-o readucă la realitate.
Îl auzi de departe întrebând ce s-a întâmplat, incapabil să sesizeze sau să înteleagă durerea ei.
Privea inertă cioburile albe, împrăştiate asemeni sufletului ei acum... şi lacrimi tăcute începură să-i curgă pe obraz.

24.09.2009

Thursday, August 05, 2010

Fug de tine de o mie de ori pe zi, fug spre tine, râd, plâng, mă pierd, îmi amintesc...
Şi, în toate astea, cumva, gravitez în jurul zâmbetului tău.
Vreau să fug şi nu reuşesc să fac decât un pas. Vreau să te ating dar nu pot. Te vreau, dar te păstrez în vis. Vreau să-ţi zâmbesc, dar te rănesc.
Alb şi negru. Negru şi alb. Niciodată gri.
Zâmbet şi lacrimă. Lacrimă şi zâmbet. zbucium.
De unde vii? Cum m-ai găsit? Încotro pleci? De unde vin? Unde te-ai oprit, de unde încep?
Mă gândesc oare la tine pentru că şi tu faci la fel? Îmi simţi gândurile şi zâmbetul ascuns? Ştii când îmi e dor şi când vreau să fug?
Simt câteodată că mă priveşti. Alerg să te găsesc sub geamul meu. Dar nu eşti acolo... Poate mă priveşti de departe, cu ochii minţii. Sau poate eşti aici.
De ce mă gândesc la tine? De ce îmi apari mereu în minte, în vis? De ce îmi place atât de mult cum zâmbeşti? Şi de ce îţi sunt atât de dragă chiar şi când te îndepărtez?