(I)real

Ştiu că nu e nevoie de cuvinte . ştiu că ştii atât de mult chiar şi fără să-ţi vorbesc.
Şi totuşi, dacă într-o zi m-aş plânge, mi-ai spune, nedumerit: "şi de ce nu mi-ai zis nimic până acum? n-am fost conştient de ce se întâmplă în mintea ta..." Şi atunci nu mi-ar rămâne decât lacrimile, căci cuvintele n-ar mai avea sens...
Mi-am făcut de atâtea ori curaj să pun în cuvinte toate astea... şi am dat greş. În faţa ta sunt ca un copil care a uitat poezia. Mă dezarmezi înainte să pot articula ceva. De teamă că nu voi şti ce să-ţi zic, de teamă că nu ştiu ce aştepti de la mine sau de teamă că eşti îndrăgostit. de altcineva.
A fost vreodată momentul să rămân dezgolită de secrete şi de temeri în faţa ta? va fi vreodată?

Şi totuşi...

http://www.youtube.com/watch?v=aoQ8pbtC5d0
http://www.youtube.com/watch?v=toV84pYmI0g&feature=related