file pierdute

de poveşti neîncepute,

gânduri răzleţe

şi vise îndrăzneţe...

(22.11.2013)

...................................................

mi-am strigat mut şi adânc dezamăgirea.

m-am împrăştiat în soare şi versuri triste, ca să mă pot aduna înmiit.

plâng imaginea de ieri şi zâmbesc amar chipului de azi.

mâine va fi soare. astazi încă doare...

vis abia început, licăr întrerupt...

(28.11.2013)

Aş vrea să găsesc un motiv să-ţi aud vocea în fiecare zi. să găsesc vorbele potrivite să te fac să zâmbeşti în fiecare zi. Să ştiu să te mângâi de câte ori eşti trist. Să ştiu să te iubesc în fiecare minut.
Să pot să te ţin în braţe atunci când mi-e greu şi vreau să fug de lume. Să învăţ să zâmbesc şi să mă bucur de zâmbetele tale.
Să-mi spui că nu mai trebuie să caut, să fug, să mă tem...

01.12.2009

- Ştii... m-am îndrăgostit, îi zise el cu un zâmbet ce-i ilumina toată faţa
Ea îl privi, din capătul celălalt al bucătăriei înguste, în timp ce-şi turna încă o ceaşcă de cafea. Zâmbetul acela misterios ce-i lumina privirea o făcea să-l iubească şi mai mult.
Şi vorbele pe care tocmai le auzise o făcuseră să tresară plăcut, să simtă o căldură plăcută în tot trupul. "în sfârşit toate astea vor ieşi la lumină" gândi ea...
- De cine? întrebă glumind, fiind sigură în momentul acela că nu putea exista vreun răspuns care să îi contrazică simţurile
- De... prietena ta cea mai bună. Ştii, de acum ceva vreme, de când ieşeam împreună toţi trei. şi mai apoi...
Nu mai auzi restul explicaţiilor. Simţea că tot sângele i s-a scurs din trup, îl privea fără să-l audă. I se păru că pentru un moment infinit de lung timpul se dilatase. se simţea pur şi simplu amorţită, năucită de ceea ce tocmai auzise.
Zgomotul ceştii care se izbi de gresie, împrăştiindu-se în zeci de cioburi la picioarele ei fu singurul în stare s-o readucă la realitate.
Îl auzi de departe întrebând ce s-a întâmplat, incapabil să sesizeze sau să înteleagă durerea ei.
Privea inertă cioburile albe, împrăştiate asemeni sufletului ei acum... şi lacrimi tăcute începură să-i curgă pe obraz.

24.09.2009

Fug de tine de o mie de ori pe zi, fug spre tine, râd, plâng, mă pierd, îmi amintesc...
Şi, în toate astea, cumva, gravitez în jurul zâmbetului tău.
Vreau să fug şi nu reuşesc să fac decât un pas. Vreau să te ating dar nu pot. Te vreau, dar te păstrez în vis. Vreau să-ţi zâmbesc, dar te rănesc.
Alb şi negru. Negru şi alb. Niciodată gri.
Zâmbet şi lacrimă. Lacrimă şi zâmbet. zbucium.
De unde vii? Cum m-ai găsit? Încotro pleci? De unde vin? Unde te-ai oprit, de unde încep?
Mă gândesc oare la tine pentru că şi tu faci la fel? Îmi simţi gândurile şi zâmbetul ascuns? Ştii când îmi e dor şi când vreau să fug?
Simt câteodată că mă priveşti. Alerg să te găsesc sub geamul meu. Dar nu eşti acolo... Poate mă priveşti de departe, cu ochii minţii. Sau poate eşti aici.
De ce mă gândesc la tine? De ce îmi apari mereu în minte, în vis? De ce îmi place atât de mult cum zâmbeşti? Şi de ce îţi sunt atât de dragă chiar şi când te îndepărtez?

once in a life time

vreau să mă las în voia simţurilor şi să mă predau necondiţionat în braţele tale. să te cuprind din priviri, să ard de dorinţă şi nerăbdare să-ţi ating buzele, să-mi trec degetele prin părul tău. să simt că atunci când mă săruţi capitulez, că nu mai ştiu de mine, că nimic altceva nu mai există în afară de noi, noi doi.
mi-e dor de nebunia asta a simţurilor, de dorinţă nebună, de sentimentul acela inexplicabil de durere fizică atunci când vreau să te ating şi eşti prea departe... m-aş abandona fără teama şi fără regrete în vârtejul acesta mistuitor, cu tine. nu mi-e teamă decât că aş putea să te pierd. ştiu că dacă ai pleca, aş muri. mă voi fi mistuit până la ultimul gând, sentiment, vis. şi totul ar fi pustiu fără tine

WTF?!?

Mă simt singură. Ies cu prietenii mei, râd, glumesc şi totuşi sunt departe.
Îmi lipseşte ceva şi nu ştiu ce anume.
Vreau să fac atât de multe şi nu reuşesc să fac nimic.
Visez că mă mişc şi totuşi mă simt paralizată, inertă.
Ca într-o hipnoză ciudată din care nu reuşesc să mă trezesc.
Îmi vine să plâng de 10 ori pe zi, fără să am un motiv anume.
Visez colorat şi trăiesc alb-negru.
Caut iubire dar când o găsesc fug.
Caut un sprijin dar vreau să mă descurc singură.
Mă sperie singuratatea şi totuşi mi-o doresc.
Vreau să evadez şi totuşi mă ascund de lume.


Miroase a mere coapte şi totuşi simt gust de cenuşă...
Wtf is wrong???

He's Just Not That Into You

I was watching this movie last week. I didn't really know whether to laugh or cry. 'Cause i'm one of those million desperate cases they show at the beginning. It's true. I always find myself doing that. I just can't help it. I keep interpreting all these little things and turn them into proof of... something that i wish to happen. And even if sometimes i'm right in "reading" men behavior, most of the times i'm not.
I've realized, once again, how many times i've made a complete fool out of myself assuming that there was something going on in his head, when in fact it was not!
Yeah, we do have this strange tendency to waste our time and charm on men who don't really give a shit. I will never ever understand why we keep doing it, though we know the ugly truth behind it. I can't understand why i keep doing it!!!
I just wish i had my own Alex, to help me figure out men, to keep me away from mistakes and suffering and who will finally find out that i'm his exception :)
In the meantime, i'm just the rule...

"if a guy doesn't call you, he doesn't want to call you. always!".
"if a guy is treating you like he doesn't give a shit, he genuinely doesn't give a shit. no exceptions"

play

(I)real

Ştiu că nu e nevoie de cuvinte . ştiu că ştii atât de mult chiar şi fără să-ţi vorbesc.
Şi totuşi, dacă într-o zi m-aş plânge, mi-ai spune, nedumerit: "şi de ce nu mi-ai zis nimic până acum? n-am fost conştient de ce se întâmplă în mintea ta..." Şi atunci nu mi-ar rămâne decât lacrimile, căci cuvintele n-ar mai avea sens...
Mi-am făcut de atâtea ori curaj să pun în cuvinte toate astea... şi am dat greş. În faţa ta sunt ca un copil care a uitat poezia. Mă dezarmezi înainte să pot articula ceva. De teamă că nu voi şti ce să-ţi zic, de teamă că nu ştiu ce aştepti de la mine sau de teamă că eşti îndrăgostit. de altcineva.
A fost vreodată momentul să rămân dezgolită de secrete şi de temeri în faţa ta? va fi vreodată?

Şi totuşi...

http://www.youtube.com/watch?v=aoQ8pbtC5d0
http://www.youtube.com/watch?v=toV84pYmI0g&feature=related