Thursday, November 09, 2006

There she was.... mica si speriata , ghemuita intr-un colt al mintii ei...simtea cum devine din ce in ce mai mica sub privirile acelea reci, pline de reprosuri si de judecati partinitoare. Isi simtea vocea din ce in ce mai plapanda, o soapta aproape....inecata de lacrimile pe care nu le mai putuse stapani..
Crezuse ca oamenii o vor intelege. Ca o vor accepta asa cum era, asa cum ea la randul ei ii acceptase fara resentimente, fara prejudecati. Se pusese in locul lor si le intelesese bucuriile si slabiciunile. Credea ca vor face si ei acelasi lucru, cu aceeasi usurinta. Crezuse ca le va putea zugravi lumea ei, ca le va putea impartasi temerile, umbrele ei...dar nu era asa usor.Daca pentru ea lumea aceasta era accesibila, ea pentru lume ramanea inaccesibila, ceva bizar...atipic
Scazuse si mai mult. Coltul care mai devreme ii era suficient devenise acum un spatiu mult prea mare. N-o mai strangeau zidurile cenusii ale singuratatii. Acum era prea marunta, redusa la o necunoscuta , o oarecare X pe care EI o analizau cu aceeasi curiozitate cu care privesti un nebun.
Era inutil sa le explice ; inutil sa le arate franturi de suflet pe care ochii lor nu puteau sa le perceapa. Se simtea straina de lumea aceasta in care crezuse ca isi va gasi linistea.
Se intorcea din nou catre ea, catre marea ei cenusie si nemiscata, catre umbrele care ii erau familiare. De acum avea sa fie stearsa, ca si ei...era singurul mod in care putea supravietui. Atipicul le irita capacitatea de intelegere.
Da...avea sa fie ca ei. In lumea lor. Si va fi EA doar intre peretii launtrici ai sufletului ei, in lumea ei cenusie..

0 Comments:

Post a Comment

<< Home