Drum serpuit..bezna... aproape ca nici nu-si dadea seama cat de repede mergeau. Urmarea cu privirea profilul copacilor, succedandu-se cu repeziciune in lumina farurilor. Linia alba a drumului era hipnotica in pustietatea in care se aflau. Serpentinele si muzica din fundal o purtau incet catre ea, catre ceea ce lasa rar sa iasa la lumina. Cerul acesta trist de octombrie era instelat si senin. Carul mic..acolo e carul mare.....puzderie de stele....ii placea sa se piarda cu privirea printre ele de cate ori putea. In copilarie statea in gradina, intinsa pe iarba moale, cu ochii atintiti spre cer....cauta o poveste in spatele fiecarei stele, aseza ca un copil sabloane.....cerul era o poveste , de fiecare data alta.
Ramase cu privirea la stele, sprijinita de scaun.....cat de frumos se vedeau in seara asta...gandurile ii zburara catre celalalt. Isi amintea cum stateau amandoi pe terasa blocului, intinsi unul langa altul, intr-o nopate senina de vara. Si atunci stelele se vedeau la fel de frumos ca azi....cerul era senin, desi nu atat de intunecat. Ii prinsese mana in mana lui....vorbeau despre cine stie ce…radeau, asa cum faceau de fiecare data....totul era atat de natural cu el...o sarutase aproape timid...
Isi intoarse privirea spre el…o intrebase ceva si aproape ca nu auzise, pierduta in ganduri.
Ii zambi si simti mana lui calda pe a ei. De ce oare nu putea sa fie cu Vlad cum fusese cu celalalt ? ii era drag, ii placea felul in care avea grija de ea, cum o facea sa treaca peste momentele grele...dar.... dar celalalt era acolo, in mintea si in inima ei tot timpul. Se insinua ca o umbra, o chinuia. De fiecare data cand credea ca nu se mai gandeste la el, cand isi facea planuri de viitor cu iubitul ei...de fiecare data amintirile si prezenta abia simtita a celuilalt o faceau sa tresara, sa se intrebe daca poate sa faca asta...
Oare ajunsese sa-l iubeasca pe celalalt ? nu...isi zise cu toata sinceritatea ca nu-l iubea. Dar, la fel de sincer stia ca daca i-ar fi dat o sansa, s-ar fi indragostit atat de repede, pe negandite, fara sa-si dea seama, fara sa judece... simtea ca intre ei era ceva mai presus de cuvinte, ceva care ii facea sa vibreze de cate ori se intalneau, amical, parand ca nimic nu s-ar fi intamplat vreodata..
Ah...ii reveneau in minte franturi de discutii...fusese o vreme cand credea ca au o sansa, cand credea ca vede acea licarire in ochii lui....dar totul fusese doar un vis. Un vis al ei.. Zambi amar. Se indreptau spre orasul care alta data insemnase atat de mult pentru ea. Alta data nu simtea cat de lung era drumul, gandindu-se ca era mai aproape de el cu fiecare clipa. Celalalt nu mai era aici. Plecase, lasand in urma lui amintiri dureroase...si totusi, desi era atat de departe, il simtea mai aproape ca niciodata.
Il privi pe Vlad. Ochii i se luminau cand o privea, intelegea din priviri ce vroia, o invaluia in linistea lui. O iubea. Simtea asta.La inceput fusese sigura ca n-o sa dureze. Dar ajunsese sa-i fie drag. Avea tot ce-si dorea de la un babat, era asa cum isi imagina ca trebuie sa fie. Doar ca ei ii lipseau lucrurile marunte pe care le impartise cu celalalt, felul in care se tachinau, felul in care o enerva dar o si amuza.....
Incerca sa se gandeasca la ce avea de facut maine....fara rost. Toate gandurile ei erau indreptate spre umbrele dinauntru. Zambi . Vlad o privi putin nedumerit. Gasi un pretext oarecare. Nu vroia sa-l raneasca in nici un fel. Nu merita, si ea stia asta foarte bine...