imi plac oamenii care stiu sa lase copilul din ei sa vada lumina zilei...oamenii care pot sa redevina copii pentru o clipa fara teama de a parea ridicoli, fara sa se lase influentati de cenzura sau autocenzura...cei care stiu si pot sa fie liberi atunci cand vor, care au puterea sa admita ca nu sunt tot timpul seriosi, inchistati in tiparele adultilor....
unii dintre noi isi tin copilul intemnitat...departe de ochii lumii...se complac in ceea ce vor altii sa vada in ei...de ce? sa fii copil chiar si la 40 de ani mi se pare foarte frumos. si nu ma refer la a fi iresponsabil, capricios etc...ci la puterea de a te bucura de lucruri marunte...
te porti a un copil! de cate ori am auzit asta...si de cele mai multe ca repros..da, e adevarat, cand adultul din noi asteapta o reactie de adult si da peste reactia unui copil...e cam ciudat.
dar, cel putin pentru mine, starea de copil inseamna creativitate, lipsa de prejudecati, de restrictii, libertatea de a zice/ gandi orice....cand suntem copii nu ne gandim atat de mult la ce zice lumea, ce cred altii...putem sa facem aproape tot ce ne trece prin cap, fara sa ne gandim ca parem ridicoli etc....
mi-e dor cateodata sa fiu copil....si "evadez" din cand in cand in starea de copil, pentru ca asta ma face sa scap de rutina, sa ma simt libera...sa ma regasesc, de ce nu?.. :)