ma caut in lucruri, in oameni, in cuvinte....gasesc franturi din mine reflectate in altii. le adun cu meticulozitate, fara sa pot sa ma cunosc intru totul prin ochii lor.
stiu ca raspunsul se afla in mine. dar...am oare curajul sa imi intorc privirea catre mine? sa ma vad dezgolita de masti, lipsita de etichete? sa daram toate zidurile in spatele carora ma ascund de ochi straini si de mine?
sunt oare pregatita sa ma vad vulnerabila, nuda? sa pot sa inlocuiesc imaginea pe care mi-am format-o din perspectiva celorlalti si din ceea ce am vrut sa vad in mine...?
avem tendinta de a ne menaja chiar si de noi...chiar si in singuratate, cand ne privim critic, alegem de multe ori sa ne indulcim defectele, sa ne privim cu ingaduinta, sa ne trecem cu vederea anumite greseli, oferindu-ne scuze si asigurari ca nu le vom repeta....nu stiu daca putem fi absolut obiectivi cand e vorba de noi, sa punem degetul pe rana si sa spunem ca da, avem cutare si cutare defect, ca facem ceva gresit etc....
poate ca suntem refractari cand ne critica altii, pentru ca de fapt nu suportam bine nici autocritica....