privesc in jurul meu s ma intreb: cati din oamenii care se intituleaza "prietenii" mei ma cunosc cu adevarat? cati au curiozitatea sa vada dincolo de ce las sa se vada? cati din ei stiu cum sunt pe dinauntru, la ce visez? cati dintre ei sunt langa mine cand nu mi-e bine?
pot sa-mi numar pe degetele de la o mana adevaratii prieteni, cei care sunt langa mine neconditionat, fara sa ceara nimic , fara sa ma judece...sunt putini cei pentru care sunt ca o carte deschisa, cei care vad dincolo de masti, cei care n-au nevoie de cuvinte sa stie cum ma simt....si ei sunt oaza mea de liniste, limanul meu. in ei imi gasesc puterea de a merge mai departe atunci cand simt ca lumea intreaga se prabuseste peste mine....
prietenia adevarata nu are nevoie de dovezi, de explicatii, de demonstratii ostentative de afectiune....